In perioada 15-18 octombrie am fost intr-o excursie la munte... la Odorheiu Secuiesc... ce sa zic... locuri geniale, peisaje, in sfarsit totul frumos:) Adevarat ca am decis ca vreau sa ma mut la Brasov sau Sighisoara(hei, sa visez nu ma costa nimic nu-i asa?:D) Mi-au placut super mult locurile pe care le-am vazut, dar nu acesta e motivul pentru care fac aceasta postare...
Mai intai trebuie sa mentionez ca in timpul micii nostre drumetii am fost cazati la o casa din Odorheiul Secuiesc, apartinand unei congregatii catolice. Acolo locuiesc 125 de copii proveniti dintr-o saracie lucie, orfani de un parinte sau ambii parinti si copii care au trecut prin drame care ar fi greu de suportat pentru oricare dintre noi.
Bun. Trebuie sa spun ca am intalnit acolo niste copii si tineri care mi-au dat in 3 zile o lectie pe care poate ca mi-ar fi trebuit ani sa o invat: sa apreciez ceea ce am ce mi se ofera si mama pe care o am...(desi de multe ori o numesc terorista pt k ma lasa afara 2 ore cand eu vreau 3, dar macar aceasta"terorista" cum ii zic mamei knd nu-mi face pe plac are grija f mare de mine si ma rasfata cum poate ea mai bn...) Am intalnit acolo copii si tineri care trebuie sa cerseasca un dram de afectiune de la straini, de la persoane care nu le cunosc...afectiune pe care ar trebui sa o primeasca din plin,neconditionat si gratuit... in special de la parinti...
Recunosc, cateva fetite m-au impresionat enorm de mult...Mi s-a parut incredibil ca un copil care te vede prima data sa te ia in brate de parca i-ai fi fost mama, matusa.sora... de parca te-ar cunoste de o viata... si am avut parte de multe astfel de momente... nici macar nu am cuvinte sa le descriu...
Sunt niste tineri si copii care desi nu au nici un suport financiar,spiritual si moral, sunt mai bagati decat oricare dintre noi care am fost acolo si care "suntem tinuti in puf" de parintii nostri...
Ei stiu sa-si imparta bagotia morala, saracia, dramele, zambetele, si bucatica de ciocolata primita... Dar si mai important stiu sa se respecte...
Totusi acesti tineri si copii reprezinta o realitate cruda a Romaniei si a lumii..Oare cati or mai fi in situatia lor? Cati mai sufera dormind in frig ,dorindu-si doar un pat si o mancare calda... Cati oare, la varste fragede, mai trec prin drame greu de imaginat pentru oricine?
Iar acum ma intreb cati dintre noi de acolo am canta cu frunta sus,senini si cat ne tin plamanii versurile"sunt sarac, sunt sarac/N-am un ban in buzunar/Sunt sarac, si ce daca?/ Eu cu soarta ma impac''... Mi-a plcut ca nu-si ascund originile si nu se rusineaza de originile lor si situatia lor....
Acolo intr-un colt de rai locuiesc suflete care nu au cum sa nu impresioneze orice om care stie inca stie sa aprecieze adevaratele valori morale(mie, cu siguranta imi vor ramane in suflet pentru mult timp de acum inainte... De fapt cum sa uiti persoane ca ei? pur si simplu nu ai cum...)
Am avut nevoie sa merg la sute de kilometri departare ca niste copii straini sa ma invete o lectie si sa-mi dovedeasca ca ei oricand pot trece un test al sortii cu brio pentru ca sunt capabili sa vada cee e mai bun in oridce situatie.
ps: voi posta si o poza cu trei dintre ei...
