Prima porunca : Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile
care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza
toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul din care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu ezita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca Paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota."
~~~~~
"Dar trebuie sa adaug a unsprezecea porunca. O voi lua din Dante."Priveste si treci!" Daca mai am ceva de facut, sunt mai potrivite aceste vorbe decat cele puse pe poarta Infernului, pe care eu le-am interpretat totdeauna in sensul ca infernul incepe acolo unde nu mai e nici o speranta."
* este scrisa de Octavian Paler
E cam cinic la partea cu “sa astepti oricat” sau “sa astepti orice”. Cred ca nici daca imi tatuez chestiile astea doua pe frunte, tot nu imi intra in cap. Nu sunt eu omul care sa astepte oricat si inainte de toate, nu orice !
Nu inteleg oamenii optimisti! Pentru ce sa visez la Fat Frumos si apoi daca s-ar intampla sa nu ma intalnesc cu Fat- Frumos, sa ma enervez si sa plang?[ aici fac o paranteza, pentru atunci cand intalnesc un pesimist, tind sa-i bag optimismul pe gat]
Eu sunt genu’ care daca intra cu o cizma in cacat, se baga si cu cealalta , macar sa stie o treaba. Si daca se intampla sa apara Fat-Frumos sa ma salveze, ii v voi accepta mana de ajutor, dar daca nu apare...eu trebuie sa ies singura. Prefer sa fiu realista [desi intre pesimism si realism exista o linie foarte fina si cum am mai zis in fata unui pesimist tind sa par optimista... nu stiu de ce... cred ca din pur orgoliu ca sa-i arat ca,ca de fapt nu are dreptate... da nu stiu sa nu am dreptate! In sinea mea intotdeauna m-am gandit ce ce rau mi se poate intampla si asa reuseam sa-mi gasesc planul B, in functie de situatile care mi se puteau intampla] si sa am un plan de rezerva in cazul in care trebuie sa ma descurc singura... E o vorba din popor care spune ca ne obisnuim mai repede cu binele decat cu raul.
De visat, visez si eu la un apartament cu 2 camere art-deco si o masina[desi astea le voi obtine la cativa ani de la terminarea facultatii facand un impreumut la o banca pe 30 de ani] Visez sa imi gasesc un job nu prea important dar care sa ma ajute sa am un trai decent.,Visez la prima vizita acasa, in orasul de unde am plecat,ajungand implinita ca am ajuns la ce facultate vroiam si nu mi-a mers chiar asa de rau.....Problema mea e ca pentru ce vreau sa fac cu viata mea nu am un plan B, dar nici nu am stat sa ma gandesc prea mult la asta... De fapt inca nu stiu ce vreau sa fac...
